Adriana Timotin
Profesoară de matematică. Director adjunct.
„Consider că viaţa fiecăruia dintre noi este rodul străduinţei noastre în a fi cineva deosebit.”
Am văzut lumina zilei (mai bine zis a serii) la un început de iarnă când după geam se întrecea pe sine o viforniţă iute şi neastămpărată. Posibil, ardea şi o stea protectoare pentru mine în acea seară – mă consider un om norocos. Părinţii mei, fiind intelectuali de la sat, mi-au dat un nume pe care cu mare greu îl pronunţau pe-atunci sătenii mei. Am moştenit de la tatăl meu – calmul şi demnitatea, de la mama – capacitatea de a nu ceda în faţa greutăţilor, de a merge doar înainte spre perfecțiune. Am absolvit şcoala cu medalie de aur, universitatea – cu diplomă roşie, acum sunt profesor cu cel mai înalt grad posibil – superior.
Sunt și am fost antrenată în diferite comisii de nivel municipal și republican: Membru al Comisiei Republicane de atestare a profesorilor de matematică, membru al Comisiei de verificare la Olimpiada Republicană de matematică, membru al Comisiei Republicane de verificare a lucrărilor la BAC (și multe altele). Sunt autor al unor ediții de teste, utilizate în țară ca evaluări sumative, sunt autor al unor programe pentru examenul de capacitate, teste, articole… Am fost și sunt de 25 ani antrenată în educarea elevilor dotați la matematică. Iubesc să aflu și să descopăr ceva nou.
Fiind în pedagogie de 35 ani, iubesc copiii şi îmi face o deosebită plăcere când foştii mei elevi își exprimă recunoștința imediat sau peste ani. Îmi ador familia, care-mi serveşte un refugiu după zilele încordate de serviciu. Sunt pasionată de lectura de specialitate, de rezolvarea problemelor de matematică ce par dificile (pentru unii), de prepararea a ceva nou, gustos şi dulce.
Consider că viaţa fiecăruia dintre noi este rodul străduinţei noastre în a fi cineva deosebit sau….în a copia pe cineva (lucru pe care nu-l iubesc). Da! Iubesc mult sinceritatea, chiar dacă doare. Mult mai mult decât dulcegăriile deșarte!
Pentru elevii mei am o povață (le-o spun de câte ori e necesar): Reuşeşte să te găseşti pe tine, tu eşti cel mai bun sau poate cel mai deştept sau poate cel mai deosebit în anumite materii.
Întreaga mea activitate de 35 ani este o lecție:
- cu evocare în calitate de tânăr specialist la o instituţie din Chişinău;
- cu predare alături de discipolii mei mai mici sau mai măricei, a 4-a, a 5-a sau a 12-a, mână-n mâna spre noi descoperiri, ei învățând de la mine, eu de la ei;
- cu feed back-ul oferit de elevi: mai dăunăzi un elev, Andrei, mi-a trimis un avion meșterit la repezeală din foaia unui caiet de matematică și m-a rugat: -Deschideți-l! Și avionul a prins glas: Sânteți cea mai bună profesoară;
- sau cu feed-backul oferit de părinţi: Schimbările la matematică a fiicei noastre nu se manifestă prin faptul că are note mai bune sau mai rele, ci prin dispariția fricii față de această disciplină. Știți să explicați cu blândețe atât cât este nevoie o temă destul de complcată… (Alexandru Șevcenco, părinte).
Sentimentul de bucurie şi mulţumire sufletească este reciproc. Mai învăț lecția – matematica vieții și sunt sigură notele vor mai veni. Poate doar nu în sistem de 10 puncte…
Am ales Excelsis pentru ca e școala unde se propagă și se educă bunul simț, respectul, bunătatea, toleranța, adică cele mai înalte calități omenești. Elevii sunt străduitori și împreună e ușor să facem matematică, cât de dificilă n-ar părea ea.